Industria lui vinde soluții simple pentru probleme complicate. Robert spune că oamenii merită mai mult și că el nu vinde soluții, vinde procese. Nu promite că frica dispare, spune exact pe dos: începe cu ea cu tot. Iar când l-am întrebat ce să facă un om care are 50 de lei și o zi liberă, nu a recomandat nimic de cumpărat. A spus să stea 24 de ore cu dopuri în urechi, ca să își audă în sfârșit dialogul din cap, și că îi rămân cei 50 de lei. A plătit pentru felul ăsta de a fi: și-a pus numele pe acte de proprietate pe copaci, un proiect la care oamenii zâmbesc, deși îi era teamă că îi scade credibilitatea profesională. Am citit sute de povești. A lui Robert ne-a rămas prin săptămâna în care a dormit pe bănci și prin parcuri, a băut doar apă și apoi a intrat în examene, fără nicio garanție că le ia, pentru că singura alternativă era să se întoarcă acasă și să îi decidă altcineva viața.
Din procesul de selecție al Volumului 2
