Industria ei vinde întâi suplimentul. Mihaela începe cu ce nu se vinde: apa, orele de masă, somnul. Nu promite un tratament după care să te întorci la cum trăiai și spune pe față că exact asta vin cele mai multe femei să cumpere de la ea. Se enervează o singură dată în tot dosarul, când aude sfatul că trebuie să mai lăsăm corpul să lupte, ca să se întărească: „Dar el luptă, săracul, cât poate. Când nu mai poate, cedează.” Consilierea ei este gratuită, nu a automatizat nimic și nu își programează postările, iar femeile ajung la ea pentru că au trimis-o unele altora mai departe. A plătit pentru drumul ăsta cu ani în care s-a ferit să iasă în față, pentru că toți prietenii o știau ca inginer silvic și îi era greu să vorbească despre ce face acum. Am citit sute de povești. A Mihaelei Sofrone ne-a rămas prin ce a făcut la 62 de ani: a plecat dintr-un loc pe care nu îl povestește, a luat-o de la zero și nu a avut nicio garanție că iese ceva.
Din procesul de selecție al Volumului 2

