Câștigi bine. Și de ani de zile faci o muncă mult sub ce știi să faci.

Despre Michela Nesco, femeia care a renunțat la un post foarte bine plătit în România pentru a o lua de la capăt în Franța și care astăzi lucrează cu românce din Franța, Belgia, Elveția și Luxemburg ajunse la propria lor răscruce.

Ani la rând a condus proiecte pentru instituții publice, pentru firme, pentru antreprenori și pentru ONG-uri, în România, în Scoția și apoi în Franța.

În 2013 a plecat la Nantes, pentru un master, și a lăsat în urmă un post în administrația românească și o țară. Nu din curaj: oprirea nu era o opțiune pe care mintea ei să o accepte.

Au urmat zile la rând în care stingea urgențe una după alta și nici nu mai știa cum trec. Apoi a înțeles că drumul pe care îl voia nu i-l dădea nimeni.

Astăzi lucrează cu românce din Franța, Belgia, Elveția și Luxemburg care câștigă bine și ocupă, de ani de zile, poziții sub nivelul lor.

Nouă ani În România fusese consilier juridic într-o instituție publică. În Franța a lucrat nouă ani ca asistentă administrativă. Credea că acceptase un compromis temporar. Acceptase, strat cu strat și fără să observe, un rol sub nivelul ei.

„Lipsă de experiență locală” Din culisele programului DECLic. Motivul pentru care o economistă de 38 de ani a fost refuzată la un post de manager financiar, la Paris. Trei ani mai târziu nu mai aplica pentru nimic asemănător. Au lucrat pe memoria competenței ei, nu pe CV. După două luni a aplicat din nou și a luat postul.

Niciun job schimbat Din culisele programului DECLic. Cel mai bun rezultat al ei nu e o demisie. O femeie de 41 de ani, cu 12 ani de Franța și cu o oboseală pe care nu știa cum să o numească, a inițiat o conversație pe care o evitase ani de zile, despre un rol de coordonare pentru care se considera „nu genul ei”. A primit rolul. L-a acceptat fără să se saboteze.

“

Nu vinde mindset. Într-o industrie care repetă „gândește pozitiv și schimbă-ți mindsetul”, ea spune că motivația fără structură e doar zgomot și refuză explicit orice formulare care sugerează că problema femeii din fața ei ar fi lipsa de efort. Nu promite nici că se rezolvă schimbând jobul, deși asta ar fi cel mai ușor de vândut cuiva care vine tocmai pentru o schimbare de carieră. A stat de partea cealaltă a mesei, în resurse umane, și a văzut sute de decizii de carieră luate din disperare, nu din claritate; spune că problema rareori e poziția și că stratul de dedesubt nu se mută schimbând adresa biroului. A plătit pentru poziția asta cu singurul lucru care o costa cu adevărat: a recunoscut public că și ea s-a pierdut pe drum, că ani de zile a confundat iubirea cu responsabilitatea și valoarea cu sacrificiul. Am citit sute de povești. A Michelei Nesco ne-a rămas prin felul în care lucrează și acum, la ani după ce ar fi avut dreptul să lucreze pe sigur: scrie proiecte de dezvoltare pentru comunități de români din străinătate înainte să știe dacă vor fi finanțate vreodată, și începe o ședință cu o femeie fără să știe unde va ajunge, adică fără garanția că iese ceva. Pentru că nu promite un rezultat. Creează condițiile în care rezultatul poate deveni posibil. Cei cu care lucrează își găsesc singuri răspunsurile. Michela nu le spune cine să devină și nici ce decizie să ia. Îi ajută să-și cearnă răspunsurile, să distingă între ceea ce vor cu adevărat și ceea ce au fost învățați să vrea. Apoi transformă potențialul în rezultate pentru oameni, organizații și comunități.

Astăzi, Michela Nesco acompaniază și organizații internaționale implantate în România, ajutându-le să analizeze diferențele dintre valorile și practicile grupului și realitatea locală și să construiască un plan de acțiune adaptat. Pentru că a lucrat și a trăit în România, dar și în alte țări europene, poate privi aceste decalaje din ambele perspective și le poate transforma în oportunități de dezvoltare. Auditul devine astfel mai mult decât un diagnostic: este un punct de plecare pentru un plan de acțiune și pentru o creștere mai rapidă.

Echipa ORICUM™
Din procesul de selecție al Volumului 2

Cine este Michela Nesco?

Lucrează cu românce peste 35 de ani, stabilite în Franța, Belgia, Elveția sau Luxemburg, cu studii superioare și venituri bune, care ocupă de ani de zile poziții sub nivelul lor: o juristă ajunsă în rol administrativ, o economistă în back-office.
Programul ei principal se numește DEClic™ Professional Foundation și durează nouă săptămâni: o întâlnire de grup și o ședință individuală pe săptămână, teste psihometrice cu rapoarte complete și un plan concret pentru următoarele 90 de zile. Costă 999 de euro.
Prima ședință nu începe cu ce vrea omul să facă. Începe cu cine este azi, nu cine era când a plecat din România.
Și-a scris propria metodă, „Cele 7 Legi ale Transformării Identitare”. A șasea spune că plecarea din țară rupe identitatea în două și că exact acolo, în ruptură, apar avantaje pe care nu le are nimeni altcineva. Ține și o comunitate gratuită pentru femei din diaspora, DEClic 360.
Autoarea cărții AMINTIRE ȘI DEVENIRE, un eseu narativ despre modul în care identitatea se reconstruiește după rupturi majore - migrație, pierdere, maternitate, reconversie profesională. Cartea propune un cadru propriu, „Psihologia Reconstrucției Identității”, structurat în șapte legi: stratigrafia identitară, memoria activă, filtrul perceptiv, identitatea care precede acțiunea, plafonul identitar, integrarea identitară și coerența narativă. Fiecare lege este construită prin dialog între psihologia identității, filozofie (Ricœur, Taylor, Sartre, Frankl), figuri istorice și culturale (Marie Curie, Nelson Mandela, Toni Morrison, Nabokov, Nadia Comăneci), texte biblice și experiența ei personală: traseul unei femei din România, trecută printr-un mediu academic și profesional multicultural, prin migrația în Franța și prin boala din familie.
A condus proiecte europene de milioane de euro și a lucrat cu instituții publice, cu mediul privat, cu antreprenori și cu ONG-uri, în trei țări. A stat în săli de consiliu unde se decideau direcții pentru mii de oameni, și acolo a văzut organizații care păreau puternice și se clătinau pe dinăuntru.

„Eu acționez cu informația pe care o am acum, nu cu informația pe care mi-aș dori s-o am.” Michela Nesco