Nu promite că schimbă o viață într-o ședință. Ne-a spus, cu cuvintele ei, că nu crede în soluții magice și că o identitate nu se schimbă pentru că ai făcut o tehnică. O deranjează cel mai tare iluzia că transformarea se poate cumpăra, un curs, un retreat de weekend, o afirmație, și are pentru ea o imagine pe care nu o mai uiți: un acoperiș superb, pus pe o bază de lemn putredă. După câteva ploi, cedează. E o convingere proastă pentru vânzări, pentru că înseamnă să îi spui omului că munca nu se termină odată cu cursul. A plătit pentru grija asta. A vorbit o dată public despre cum a fost nașterea ei și a primit critici, judecată și minimizarea durerilor prin care trecuse. Ani după aceea a fost foarte atentă cu ce împărtășește despre ea. Am citit sute de povești. A Ancăi Florea ne-a rămas prin felul în care a răspuns la epuizare: exact când toată lumea îi spunea să facă mai mult, ea a făcut mai puțin și s-a văzut mai rar, fără garanția că mai vine cineva înspre ea.
Din procesul de selecție al Volumului 2

